Articole

Psihoterapia este atât artă, cât și știință. Și are deja o vârstă care-i permite să spună că a trecut prin viață, a greșit, a învățat și...

Uneori ne purtăm ca și cum iubirea ar fi un moft. Ca și cum am putea trăi bine fără ea. Ca și cum n-ar fi atât de importantă. Dar adevărul e altul. În adâncul nostru știm. Iubirea ne ține în viață. Ne hrănește la fel de profund cum o face aerul. Iubirea nu ne face slabi. Ne dă curaj să fim cine suntem, când știm că celălalt rămâne aproape. Când iubirea devine un sistem de sprijin Trăim într-o lume în care doi oameni trebuie să fie totul unul pentru celălalt. Partener, confide

Oare mă va înțelege? Oare mă voi putea deschide în fața ei? Oare pot avea încredere? Sunt întrebări firești înainte de a începe o relație terapeutică. În fond, urmează să vorbești cu un necunoscut despre cele mai intime și sensibile lucruri din viața ta. E normal să vrei să te simți în siguranță. Un spațiu sigur începe cu o întâlnire umană Ce înseamnă un cadru sigur Un prim criteriu esențial este ca psihoterapeutul să dețină aviz de liberă practică, eliberat de Colegiul Psiho

Pentru multe dintre noi, o relație pe termen lung nu e doar un vis. E un loc în care sperăm că vom fi văzute, înțelese, iubite. Și totuși, în mijlocul unei relații care părea promițătoare, apare un gol. Un conflict recurent. O teamă greu de pus în cuvinte. Nu mai știm dacă suntem bine  sau dacă ne mințim că suntem. Când ne simțim în siguranță, ne putem apropia. Chiar și atunci când drumurile par diferite. Terapia de cuplu ca spațiu pentru nevoile nespuse Când vin în terapie,

Nu știam că ceea ce simt are un nume. Eram adolescentă și orice greșeală, orice gest prea mult , orice emoție necontrolată  îmi aducea o reacție rapidă înăuntru: o cădere. Nu plâns. Nu furie. Ci o rușine care mă făcea să vreau să dispar. Să nu fiu acolo. Să fiu altfel. Ani de zile am crezut că eu sunt problema . Că e ceva greșit la mine dacă simt prea tare, dacă spun ce gândesc, dacă mi-e teamă, dacă nu sunt sigură pe mine. Mi-am zis că trebuie să mă corectez. Să nu se mai va

Unii o aud zilnic. Alții doar în momente grele. Dar aproape toți o avem: o voce interioară care comentează, corectează, acuză și ustură... N-ai fost suficient de atent. Ți-ai făcut-o cu mâna ta. E vina ta că n-a ieșit. Ce-i cu tine, de ce ești „așa„(completează tu aici)?! Vocea asta nu urlă întotdeauna. Uneori șoptește. Alteori tace, dar te face să simți că orice greșeală e o dovadă că tu, ca om, ești defect . E ușor să o iei ca pe un adevăr. Să crezi că e reală, că e vocea r